Do- de dor, Re- de tractoaRe, Mi(i)....- de......afoane

                                     Susur de ape în văi glăsuitor

                                        Om de viu degustător

                                          Ploi în simfonii din nor,

                                       Brazi cu păr în verde cor

                                        Om de drept stăruitor

                                          Harpă, vântu-n craca lor,

                                       Crud de bach în glas de zbor

                                        Om cu zâmbet drag din dor

                                          Canto viu ciripitor,

                                       Zumz  de cete pe covor

                                        Om cu duh de viu popor

                                          Serenadă-n legea lor,

                                       Tâlc de piatră -n timpul chior

                                        Om ce mut înveți cu spor

                                          Istoria-ți de trecător.

                                       Veșnic viu nu veșnic mort.

                                       Dormi și cânți cu sufletul prin cort.

                                       Atât cât mai trăiesc și pot

                                       Dragoste să am, un râu și-un ciot.

                                       Să mă-mpiedic și să-ncec

                                       Adâncul de amar din piept

                                       În  iubiri făr de regret.

                                       Doamne!, cât  mă mai pui s-aștept?

                                       În ora asta de deșert.

                                       Toate-n mine au o gură

                                       Un ocean  făr de măsură          

                                       Râvnesc să cânt și.... strig  

                                       ............................ și mort

                                       Abatereeeee....................

                                         Abatereeeee.......................

                                          Abatereeeee..............................

                                       A bate reul de urechi

                                       Nicidecum n-ai vrut să-ncerci

                                       Să-ți fi lăsat pe buze reci

                                       Partiturile întregii-mi vieți

                                       Glasule făr de perechi!

                                      Vroiam să fi vrut să-neci

                                      Parodia mea de clipe seci

                                      Să-mi fi dat la maritat

                                      Vocea-mi clipelor de vinovat

                                      Auzului să-i fi putut să-i dai

                                      Lumea vieții dulci de nai.

                                      Și-ntr-un zbor dinspre decor

                                      Ultimul cânt de drag

                                       .............de Dor.

                                      Naturii imn, în sol minor.

                                      Om, ce-ți cânți cu drag și spor

                                      În dum dum-uri de tractor!

Joc de iubire!

Te văd... și ...te ascunzi?

E-așa de roș al nost călcâi!

Hai ...o baba-oarba!?

 Pentru cei ce se iubesc ca surdomuți!?

Ce pur te simt...și

 ...cât de frumos poți tu să

Mi-te-amuzi.

Nu-mi trebuie paltonul...

Păstrază-l pentru mai încolo...

Pentru iernile din vară când

Din doi  doar unul pentru doi,

Când doi ochi din patru vor respira

Un cânt... un joc și-un univers.

Cu noi doi...cei amândoi.

Dar pân’ atunci....

Lasă-mă să-ți absorb  acumul.

Să știu că: nu vom muri niciunul.

Picioarele-ți fine să le pătez

Cu pielea-mi de la mână.

În al greierului cânt spre mândra lună

Catifeaua-ți moale de pe păru-ți

Zilelor cu prea mult soare

Draperie sufletului să-mi fac

Iarăși nopților cu iz de ger

Inima să îmi o-mbrac.

Cât de simpatică!, povara-mi.

De-ați colora ușor cu farmec plânsu-ți

 În roz  surâs, inima și pleoapa-ți

Căci cu buzele-mi ca scaiul m-am lipit

Ușor, timid, de cealalta-ți.

Aaaa?! Și să-nțeleg că de asta nu mai vezi?

Că vrei cu ambii ochi să mă iubești?

 ... hai spune!?

Tu chiar ... de azi te creionezi?

....Știam că minți...

Nu am simțit nici urmă de cărbune.

Și-n fond...

Știam că vrei să-mi râzi ......în

Mereul tău dulce-acrișor :  - vezi?

Inima-n 1/2

Dezolant covor țesut în noi

 Spălat-n ape de noroi

Trăind  în minți de fără doi

 Cu  frica de-a nu cădea din noi.

Trezvim  că-n inimă-i război

Crepusc de vuiet de pietroi

Zvâcnind în ochii mari  de boi

Creduli.... în așteptarea ........numărului 2.

Siluete vii de lumânări,

        dansând(...),

Pe plaje de gânduri în  fiori de zări

Pe aripi de celeşti serafimi

În vetuste culori de rogvaivi sublimi.

  Plâng 2 inimi suflate-n argint

   Pătate pe veci sub semnul divin

Însă,

Ne-ascundem printre haini....

 Sufletul....

Cândva..., ținut în temnițe de crini. 

SOSIa-mi

Aberant de rapsodic

                                mă porți spre nimic

m-adapi.....

                   cu idei ce nu-mi țin de sete

te numesc...

                   penița criticilor mele

Și-ți cânt serenade de piele

În mii de dictoni iți recit...

                                       Tu ești cea cu mii de fețe!!!

                                                                   îmbibate în formol de margarete....

Violete....lăcrimioare și andrele...

Ce te fac s-aluneci în plăcere

Și mă-mbeți în candele

                                    cu iz de hai că mere...

Să lași capul de oaie pe cel de mărgele

                                                   de plumb să devină cu fruntea-n durere

Izvoare de râu din ochi de spălat picioare

mizere.... lacrimile sunt....

               de la atâta umblat prin te miri ce

                                                        case de toleranța plăcerii mele

 sub care fantasme stinghere

Dansând în joc de sânzaiene

                                             lasă secundei o dâră de miere!?

Sosie te las...îmi cam dai zahăr cuburele

și de fapt....

                   ești calul troian al inimii mele

Era bine cu tine...

                            îmi ținea-i de cald în visele mele

                                                                 Mă trezeai în pași de gânduri rebele

Zburam spre mări de senin albăstrite 

                                             și doar acolo aveam aripile-ntinse

Puteam să planez și nu consumam

                                             nici măcar  cherosen de kilele mele

Însă mi-e dor de mine...

                                     și-am să bag divorț în T majorul 

Disperării conștiinței de-o zi

                                              a săturatului meu de-așa zisa plăcere

Spălată în acid de durere.

Of(...) în T major!

Onorată instanță am picat(...)

Redus la tăcere, corupt, eschivat.

Sfărmând cu o ultimă lacrimă durerii pe calc

Sufletul meu de vid inundat.

Era... cam singura ce mai clădea

Inimii de mut palat.

Nădejdea dansa într-un fals dezolant

Cu orice dâră de crez defăimat

Simțind cum prins și-naripat

Oful inimii mele brodat de-nsemnat

Mă laudă mândriei de vis de bărbat

Complet negru mat...,

Aerul ăsta de-adânc oftat!

În noaptea când pictat

...pe pânze rupeste de praf

 sculptat

...gravurii de viu alterat

M-am rugat...

Inimii de plumb a nu mai fi

Întabulat.

Primăvara

Verde, galben și mișcare,

Fire, raze și membrane,

Ace, rogvaiv, cântare

Pe pășune jos în vale.

Iarba crește jos, sub soare

Și pe stânci din întâmplare.

Romanițe, gălbenele,

Flori de felurite feluri.

Soarele zâmbind, splendoare,

Ape ce zâmbesc vioaie,

Zumzete printre cotloane,

Găuri și bârloage goale.

Aripi, trafic sus în aer,

Cuci și mierle-ncântătoare

Strâng urechi și ochi, MIRARE!

Păsări vechi și călătoare.

Iarbă, soare, zburătoare

Stins-au albul și-n cântare

Vor să nască jos în vale

                                                  Primăvara iubitoare.