duminică, 26 februarie 2012

Inima-mi zaibucă!


Am prins-o(…) și-am s-o leg în lanț
Nu știa că băusem apă de ploaie cu acid de rost
Strecurat prin tifon în algocalmin de post
Schimba în prisos impresii cu cafele la bar
E mereu o stresată se-mbată-n delir
Dansează continuu-n ritmic vals de…
hai să fim…
Mereu fug și n-ajung la timp de brici
Nu-mi place deloc cu mustață
Și după colțuri, de drag, candidă în clar
Îmi pune piedici năpaste și iată…
Rugina fierului din sânge-mbracă
Clepsidra timpului în vreme moartă
Străin de-al ei maraton deplin
Atleta ce trece de vad destinul umil
Cârtește clipelor de miere vii
Spălate în lacrimile dulci de vin
Erau cam singurele din meniu
Născute din izvor de vânătăi
Ochilor de azi  copilului de ieri
Sorbeam doar picuri de ceară vii
Din lumânările de piele cumpărate -n zi
Pentru nopți…nupțiale de amor
Cu gânduri pe color covor
Din  bobițe negre și șuvițe mov
Spălate-n voioaga sufletului hrănit cu dor
Ce poate ieși din orb țesător?
Măcar cârpă de  T  de șters
Holurile gândurilor de ieri
Podelele grijilor de azi
Pe care stigher n-am văzut
Frumosul covor cu praf de-ncec
Pe care-l așezi și m-ai făcut să trec
Alba-neagra m-ai învățat să joc
La loz în plic sufletul mi l-ai ținut
Și în gât mi-ai catadicsit cam un kil
Cântărit în cotoare de mere înghițite-n sec
M-am  săturat să tot mă-nnec
Căpăstru i-am pus și pachet de 2 lei
De 1 apă și de celălalt cârcei
Să nu mai poată fugi s-adape
Democrații în vize plătite la frontiere târzii
Statuie să te faci, cu acid de porumbei să te-mbraci
Și doar copiilor să poți zâmbi
Cu lacrimi, că nu poți fugi
Ca ei peste lanuri de vise
De duh curat aprinse!
Atunci, dar, cu simțământ vei spune
Regret mirosul de piele cu cel de tămâie
Și văzul de nefolos cu cel din veșnicie
Inima în vas de vin cu pâine
Iubirea eternă de mâine
Lumina celestelor prezențe divine
Mi-au arătat cărarea spre tine
Și iată...licoarea ce-o ai prin vine
Capului de struț să o plângi
Nu arunca cu pietre-n mine
Mă  hărțuiești însă, n-am ce face
Te declar învinsă!
Măcar atât  să vrei
A crede-n pacea ce vine
Sirop de demnitate n-ai caștigat la zar
Petece de piele un ac și ață
Am să-ti dau în dar
Foste gheare de placere au spart
Și curge multă ....multă miere.
Râuri în dureri se scurg
În  vid din  culpa descusută
Și… parcă toate-ncep să pută
Rup în tine tot ce-apucă
M-am săturat să tot te văd nălucă
De mine-n lanț vei sta
Și-n fie ce zi vei învăța
Că-ți sunt și mumă și tătucă.

miercuri, 22 februarie 2012

Amar!


De ce?
E de prisos!
Acum!, să știu că nu mai pot?
Roșul ochilor de plâns
pe-un plic.... un fir de aur
și-o scamă din pătura ce ne-a-nvelit
Dragă...m-am gândit să iți trimit.

Viața, ne-a aruncat cu scârbe-n parbriz
L-a spart și m-a făcut să pun frână

Să-mi fârâmițez gândul de-a ajunge...
Cu tine...
Eu conducând tu...înghițind câte o sută
Din... sticla noastră de dulce armonie
N-o stii?! ...o țineam mereu
La piept.... în partea stangă
Se pare că ai baut tot...
Da’ ....nu ești tu de vină
Acum chiar ai nevoie de ea
Mergem? ..... Unde !?
A ne descătușa  dragul nostru surâs...

Hilar...în vuiet, în viu de vai și-amar.
Nu știi?! L-a încătușat o bucată de  carne
Ce se pare că am mâncat-o amândoi
Când ochi în ochi ...
Ne-nfruptasem din cruda-ne viață

Fără să ne dăm seama de
Găurile negre din asfaltul drumului
Ce ducea spre culmi speranțele noastre în...
Minunatul număr  2 ...
În a noastră ploaie de-amândoi
Acum!!!, să știu că nu mai pot?
A cuvânta firescul la plural,
A îmbrăca  zâmbetul în viu cleștar,
A-i zburda copilului din mine
Visul de... că nimic nu e-n zadar?

Dar...!, oare chiar nu am să pot !?
Viața-ne....
Ce dulce o gustam
În dimineți cu mierea florilor  pe buze,

În seri cu gândul de mereu a te cuprinde,
În veci cu inima-mi în tine a 
mi-o-nchide
S-o...................
Plâng,  cu și din prea multu-ne amar!

luni, 13 februarie 2012

Minunatu-ți ...ai!



                                   Dansai nebunește cu fiece frunză
                                   A copacului suflat din mine!

                                    
                               Din măru-mi te-nroșeai,
                            Din dragu-mi te-mbălsămai
                                    În atâta dulce-ne-a iubire.

                                   Umpleai surâzând a ta mirare
                                   Cu păpădiile albe plecate-n zare

                                   În perne albe de ele te pierdeai
                              Doar caldul suflet al tău și păru-ți bălai
                                Mai puteam a vedea din atâta alai!

                         Și cât fast puteai tu să ai
                         Când...albinelor le numărai
                         Bătăile de aripi ce tu le simțeai
                         În carnețele de miere
                         Cuminte,  le notai!

                                    Și aiiiiiii...!       aiiiiiiii ...!
                       Cât de mult ai poți tu să ai!
                       Cu câtă culoare de viu imi cântai!
                       Câtă splendoare din fresca-ți imi dai!
                       Cu câtă tandrețe inima-ți în trap de cai
Aleargă spre mine... ÎNNEBUNESC și haaaiiiiiii!    


Infinit de secunde în dragoste să-mi dai
În  ochii mei ... și-n ai tăi...
Noi doi... pe veci unul altuia
                      Să te am ... să mă ai!

                   
                         
                          Iți multumesc minune-o
                      Pentru minunatu-ți ai!
















                                   

luni, 6 februarie 2012

Tăblării pe siliciu








 Silicul ardea 

sub galbenul rotund...


                                  Palidul timp se oprește-n plăcere
                                  Când micile pleoape privesc trepidând
                                  La tremurul de aer veșted
                                  Miimi din clepsidră-n siliciu se strâng
                                                           și curg în
                                  Pupile restrânse cuprinse-n ulcele
                                  Ce-absorb caroserii de flori rebele
                                  Păcate-nțesate-n butoni de mărgele
                                  Irigă momente plăcute-n durere
                                                           Ce... trec spre
                                  Dezamăgiri ce stârnesc ca gheizere
                                  Împielițatele gânduri ce vin să dispere
                                  Euri necaste împleoșcate, mizere.
                                  Caroseriile curg pe siliciu de miere
                                                           și-aruncă idei în
                                  Gânduri de ghere...............................
                                  Călcate-n picioare de fii de plăcere
                                  Ce vin val vârtej de rece durere.
                                  Trezesc infantilu-n imperiu-ndoielii
                                  Să fie sirenă sau motiv de plăcere?!

                                               ...  si în toping de priviri, caroseriile de piele cu aromă identic naturală si potentiator de voluptate se topesc in placere!

duminică, 5 februarie 2012

Spre a va fi de folos!


Mirare ca sunt...mirare ca esti ...mirare ca... suntem...am fost... si  in virtutea inertiei sa ne MIRAM.... caci numai asa vom putea  fi si in viitor. Silogism grosolan sub marea apologie a  INERTIEI, am putea spune insa, oricat de nedorita este inertia totusi cateodata binele nascut din rau(caci toti zicem in tot raul e si-un bine...insa, uitam sa-l cautam) depaseste ca si consecinta pleonasmicul de < binele unui bine> si iata cum devine benefic noua ceva ce-n mod normal ne produce riduri...
            Noua, siluetelor pamantene, lumanarilor de piele ce inca lanternam  viata cu sperante vii, milimetric ce-i drept, caci doar atat putem vedea in cararea vietii noastre, doar trairea din secunda MARELUI ACUM, regretata, contemplata, imortalizata si in frumuseti de fel si chip adumbrita prozei, poeziei, muzicii, fotografiei, teatrului....tuturor laitmotivelor ce ne MIRA!, CE... se fac balsam buzelor noatre cand sunt batute de vantul suferintei, CE ne fac sa conjugam la superlativ VIATA, acel dar, acea adiere tihnita de parfum, acea gingasie aleasa de culori, acea ploaie de fluturi in simfonii din piept...ce parca am vrea sa nu  fie masurata cu nisipul din clepsidra realitatii sfarsitului ei.
            Poate, un scurt metraj al dorintei mele de-a ma face cumva de folos voua...celor ce doresc a fi abrutizati de constiinta, prin mirarea existentei!
            Am ales pentru moment poezia muzata de gandurile si trairea intru cele ale mele de pana acum ...de acum...si de sperantele vii ce-mi deseneaza un viitor dorit a-l respira. 
            Din mirare, spre a va fi de folos!

De noapte stăpână....


De mii de flori mă-ndrăgostesc
Pe la balcoane  de case febrile
Petalelor în surâs de drag întineresc
Și vai lor de le văd... vai mie de privesc

Și-acum ...o siiiimt....e-o regină...
A nopții iz de castă....de virgină
Cu miros de gingășie-mi scarpin
Palii ochi stropiți cu bucurie

Iz în colb de  dulce îmi trântesc
Feromonii-n catacombele-mi....în beție
Și ..... în miresme de  trufie
Noptatic cânt jos sub balcon răsună

În serenade-n....vals strident de a ta dâră
Da-mi doar o secundă ..... mâna stângă!!!
Să pot  spune...
DA!..., EȘTI TU!

Căci în albecazapezi te văd
Vai de ea noapte, vai de ea lună
Cum tu luminezi în mine tot și-mi sună....
A vrea să fiu ca tine floare bună!

Am pus un greiere să-și câștige-un dram de pâine
Și pe sear-am amăgit-o......
Să se poarte ca și tine.
Căci ca regine! vor să fie florile din mine

Spre balcon să văd pe unde....
Mergând cu pași de turte dulci...... vibrez.......
Ca dunga peniței mele de iubire
Pe calcul veșnic de hârtie
Căutând  acumul meu...al tău...
al nostru....pe vecie.

Acest acum....și-acel ceva...
 ce va să vie.

Dorit....așa dorit  de mult încât
mă-mbăt de viața-mi!!!
...e-o simplă reverie!?


De ce doar la a-ntâia.....
doar acuzativul mine!?
Singular și nu plural?....
să pot păstra nuanța ta de catifea pe mine?

De ce nu stai să-i spun timpului să pună frână?
Să-mi sparg ceasul de la mână.
Nu vezi cum luna-mi plânge  s-o facem plină și senină...?
Hai.....să dansăm în ploaia  sufletului meu...

măcar o lună.....

Nu mă lăsa să mor cu-al meu miros de muritor.....
Reginooooooo..........
Măcar batista să mi-o umplu de-a ta pudoare și-apoi,
să mor!

Vântule de vise suflător....
Ieri mai... că m-ai lăsat ca mort!

Eterna-ne...iubire!


Neant... in dulce-n ... van sublim
Lacrimile noastre vii
Cad in siroi ...cersind

Din ochi-ni verzi de pajisti plini
O cana de inox ...sa bem  
Nu vin....!!!

Ci-al nostru-acum de dor ...
si viata plin.....
mai ieri era mai gol...
in nefiinta-n...chin.....

Ne-am pus pe jar cateun calcai
si-n drag m-auzi... te-aud....
cum sfarai........!!!

In mirosu-ti umed iti respir
oaza de aer....
oxigen de iubire
DAR... divin.....

Din abisul negru al rabdarii
Scrumul l-am facut carbuni
Sclav ca sa te fac caldurii
Vieti-mi.... miere de salcami!

Imbalsamat in pudoare-ti...
Ma-nvelesc cu-a tale maini
Mumie-ti sa ma fac si lut.....
Cescuta ca sa bei iubire.
Fiinta-mi calda-n nopti adanci.
...De lune pline!

In simfonii de liniste...
Iti alint mimoza-ti feminitate
Iar in cascade de strangeri dulci
In brate....
Ma-nneci  in goliciunea-ti.
Te-ating ...
Tresar....
Si-nghit...
Cel putin....
O clipa de eternitate!

Doar O Viata!,...in iubire.

De  dragul nostru si de dor
Nestramutat al nostru zambet
Picta pe noi un ....bol,
In curcubeu de apa dulce!

De dragul......de-a avea  in el
Aduceri dulci de-aminte
Si linguri ale noastre maini
Ca sa servim iubire!

Si zumzet de plamani stapani
Cuvintelor divine................
Lumina  ochiilor blajini de boi
Ne-nveselea cuminte

Clepsidra timpului de inapoi
Nisipul cald din minte!
Mai sti mai draga cum...
In clipe de restriste...

Ma amendai in dulci sorginte
Cu legendare...Haaaaai!.... ca poti!
...macar in visul nostru
sa ma-nveti cum e sa zbori.........
Din clipe dulci spre vise!?

Si ne-aruncam noi amandoi
Ce voluptate nedescrisa!
Te-am prins in zbor  de tot ce-aveai
M-ai prins ca mi-era frica!

Insa, de viata mea eu ma tineam
De aripa ta mica!

In mii si mii de alveole
Iti respiram splendoarea
Si-n cantecul de leagan
Iti asezai, tiptil.... pudoarea.

In inima-ti de foc
Mi-ai forjat necontenit virtutea
De-ati fi al tau si-a sti sa pot
In tine a ma vrea cu tot...cu tot!

A mea... al tau... al nostru
Alb spre roz.

Si ca sa razi mi-ai pus pe jar
Si creierul si mintea
M-ai pus sa stau intr-un picior
Iar tu in celalalt.....
Ne-am dansuit iubirea!

Crepusc de  vuiet de clestar
Ne-mbata de tandrete
Cu-acumul vietii de margaritar
Din tot mai mult batrani
In tot mai tineri.........
Si..... fara de regrete!