Din...senin!

Picuri!? Așa...din dulcele senin!?

Măi dragă!...o fi oare...de la vin!?

Nu cred...de sus nu poate fi decât

Dragul nost’acum , de viață plin.

Mi-am opturat...roata de la umbrelă

Despițând-o ca să...

Păi ce!? Nu mai știi?

Era senin... și cald și...vroiai un evantai.

Și daca-i știi câtă pudoare’mprăștiai!

Ce dor mi-era să te văd...udă!

Eu desculț și tu fără mănușa de pe mână.

În urlet ca de lup spre mândra lună

I-am spus timpului să pună frână.

Doar noi!... doar noi? Cum?...

Doar noi și-atât? Atât de goi?

De frig păru-ți să-l îmbrac,

De cald... mâinile-mi te strâng...

Te mângâie și  îmi trădează

Megahertzi-mi  de bărbat!

Destinatar:... Eternitate!

Zâmbesc...acum...ca și cum

Mereu mi-aș fi dorit a fi.

Un zâmbet de mesteacăn pur.

Îl prind și fac din el...

Un plic.

Cu brațele-ți întinse,

M-ai luminat de sus în jos

Născând cu existența-ți

Lumina mea din ochi,

Erau...așa de orbi și goi...

De făr de crez în...

Minunatul număr 2!

Strănuți pe calcu-mi roza-ți strănutare

Și câtă boală poți să-mi dai!

De inima îmi stă în loc,

Cât de mult prezența-ți mică

Ghem mă face descusând din mine versuri...

Recitându-le-n cascade

Cu o mie și ceva de dragi octave.

Mă fâstâcesc... și-nghit secundic

Câte un pahar din minunata-ți voluptate

Te-ating și-n vis...și ne topim...sublim

Mă-mbăt din noi, tresar...sughit a tine...

Tu stii?... că...

Mai este-un mm... s-ajung... să pun în plic

A noastră viață spre eternitate?