Aberant
de rapsodic
mă porți spre
nimic
m-adapi.....
cu idei ce nu-mi țin de sete
te
numesc...
penița criticilor mele
Și-ți
cânt serenade de piele
În
mii de dictoni iți recit...
Tu ești cea cu mii
de fețe!!!
îmbibate în formol de
margarete....
Violete....lăcrimioare
și andrele...
Ce
te fac s-aluneci în plăcere
Și
mă-mbeți în candele
cu iz de hai că mere...
Să
lași capul de oaie pe cel de mărgele
de plumb să devină cu fruntea-n durere
Izvoare
de râu din ochi de spălat picioare
mizere....
lacrimile sunt....
de la atâta umblat prin te miri
ce
case de toleranța plăcerii mele
sub care fantasme stinghere
Dansând
în joc de sânzaiene
lasă secundei o dâră de miere!?
Sosie
te las...îmi cam dai zahăr cuburele
și
de fapt....
ești calul troian al inimii mele
Era
bine cu tine...
îmi ținea-i de cald
în visele mele
Mă trezeai în pași de gânduri
rebele
Zburam
spre mări de senin albăstrite
și
doar acolo aveam aripile-ntinse
Puteam
să planez și nu consumam
nici
măcar cherosen de kilele mele
Însă
mi-e dor de mine...
și-am să bag
divorț în T majorul
Disperării
conștiinței de-o zi
a săturatului meu
de-așa zisa plăcere
Spălată
în acid de durere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu