Joc de iubire!

Te văd... și ...te ascunzi?

E-așa de roș al nost călcâi!

Hai ...o baba-oarba!?

 Pentru cei ce se iubesc ca surdomuți!?

Ce pur te simt...și

 ...cât de frumos poți tu să

Mi-te-amuzi.

Nu-mi trebuie paltonul...

Păstrază-l pentru mai încolo...

Pentru iernile din vară când

Din doi  doar unul pentru doi,

Când doi ochi din patru vor respira

Un cânt... un joc și-un univers.

Cu noi doi...cei amândoi.

Dar pân’ atunci....

Lasă-mă să-ți absorb  acumul.

Să știu că: nu vom muri niciunul.

Picioarele-ți fine să le pătez

Cu pielea-mi de la mână.

În al greierului cânt spre mândra lună

Catifeaua-ți moale de pe păru-ți

Zilelor cu prea mult soare

Draperie sufletului să-mi fac

Iarăși nopților cu iz de ger

Inima să îmi o-mbrac.

Cât de simpatică!, povara-mi.

De-ați colora ușor cu farmec plânsu-ți

 În roz  surâs, inima și pleoapa-ți

Căci cu buzele-mi ca scaiul m-am lipit

Ușor, timid, de cealalta-ți.

Aaaa?! Și să-nțeleg că de asta nu mai vezi?

Că vrei cu ambii ochi să mă iubești?

 ... hai spune!?

Tu chiar ... de azi te creionezi?

....Știam că minți...

Nu am simțit nici urmă de cărbune.

Și-n fond...

Știam că vrei să-mi râzi ......în

Mereul tău dulce-acrișor :  - vezi?