Din...senin!

Picuri!? Așa...din dulcele senin!?

Măi dragă!...o fi oare...de la vin!?

Nu cred...de sus nu poate fi decât

Dragul nost’acum , de viață plin.

Mi-am opturat...roata de la umbrelă

Despițând-o ca să...

Păi ce!? Nu mai știi?

Era senin... și cald și...vroiai un evantai.

Și daca-i știi câtă pudoare’mprăștiai!

Ce dor mi-era să te văd...udă!

Eu desculț și tu fără mănușa de pe mână.

În urlet ca de lup spre mândra lună

I-am spus timpului să pună frână.

Doar noi!... doar noi? Cum?...

Doar noi și-atât? Atât de goi?

De frig păru-ți să-l îmbrac,

De cald... mâinile-mi te strâng...

Te mângâie și  îmi trădează

Megahertzi-mi  de bărbat!