Zâmbesc...acum...ca și cum
Mereu mi-aș fi dorit a fi.
Un zâmbet de mesteacăn pur.
Îl prind și fac din el...
Un plic.
Cu brațele-ți întinse,
M-ai luminat de sus în jos
Născând cu existența-ți
Lumina mea din ochi,
Erau...așa de orbi și goi...
De făr de crez în...
Minunatul număr 2!
Strănuți pe calcu-mi roza-ți strănutare
Și câtă boală poți să-mi dai!
De inima îmi stă în loc,
Cât de mult prezența-ți mică
Ghem mă face descusând din mine versuri...
Recitându-le-n cascade
Cu o mie și ceva de dragi octave.
Mă fâstâcesc... și-nghit secundic
Câte un pahar din minunata-ți voluptate
Te-ating și-n vis...și ne topim...sublim
Mă-mbăt din noi, tresar...sughit a tine...
Tu stii?... că...
Mai este-un mm... s-ajung... să pun în plic
A noastră viață spre eternitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu