Minunatu-ți ...ai!

                                   Dansai nebunește cu fiece frunză

                                   A copacului suflat din mine!

                                    
                               Din măru-mi te-nroșeai,

                            Din dragu-mi te-mbălsămai

                                    În atâta dulce-ne-a iubire.

                                   Umpleai surâzând a ta mirare

                                   Cu păpădiile albe plecate-n zare

                                   În perne albe de ele te pierdeai

                              Doar caldul suflet al tău și păru-ți bălai

                                Mai puteam a vedea din atâta alai!

                         Și cât fast puteai tu să ai

                         Când...albinelor le numărai

                         Bătăile de aripi ce tu le simțeai

                         În carnețele de miere

                         Cuminte,  le notai!

                                    Și aiiiiiii...!       aiiiiiiii ...!

                       Cât de mult ai poți tu să ai!

                       Cu câtă culoare de viu imi cântai!

                       Câtă splendoare din fresca-ți imi dai!

                       Cu câtă tandrețe inima-ți în trap de cai

Aleargă spre mine... ÎNNEBUNESC și haaaiiiiiii!    


Infinit de secunde în dragoste să-mi dai
În  ochii mei ... și-n ai tăi...

Noi doi... pe veci unul altuia

                      Să te am ... să mă ai!

                   

                         
                          Iți multumesc minune-o

                      Pentru minunatu-ți ai!