Noua, siluetelor pamantene, lumanarilor
de piele ce inca lanternam viata cu
sperante vii, milimetric ce-i drept, caci doar atat putem vedea in cararea
vietii noastre, doar trairea din secunda MARELUI ACUM, regretata, contemplata,
imortalizata si in frumuseti de fel si chip adumbrita prozei, poeziei, muzicii,
fotografiei, teatrului....tuturor laitmotivelor ce ne MIRA!, CE... se fac balsam
buzelor noatre cand sunt batute de vantul suferintei, CE ne fac sa conjugam la
superlativ VIATA, acel dar, acea adiere tihnita de parfum, acea gingasie aleasa
de culori, acea ploaie de fluturi in simfonii din piept...ce parca am vrea sa
nu fie masurata cu nisipul din clepsidra
realitatii sfarsitului ei.
Poate, un scurt metraj al dorintei
mele de-a ma face cumva de folos voua...celor ce doresc a fi abrutizati de
constiinta, prin mirarea existentei!
Am ales pentru moment poezia muzata
de gandurile si trairea intru cele ale mele de pana acum ...de acum...si de sperantele
vii ce-mi deseneaza un viitor dorit a-l respira.
Din mirare, spre a va fi de folos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu