Inima-mi zaibucă!

Am prins-o(…) și-am s-o leg în lanț

Nu știa că băusem apă de ploaie cu acid de rost

Strecurat prin tifon în algocalmin de post

Schimba în prisos impresii cu cafele la bar

E mereu o stresată se-mbată-n delir

Dansează continuu-n ritmic vals de…

hai să fim…

Mereu fug și n-ajung la timp de brici

Nu-mi place deloc cu mustață

Și după colțuri, de drag, candidă în clar

Îmi pune piedici năpaste și iată…

Rugina fierului din sânge-mbracă

Clepsidra timpului în vreme moartă

Străin de-al ei maraton deplin

Atleta ce trece de vad destinul umil

Cârtește clipelor de miere vii

Spălate în lacrimile dulci de vin

Erau cam singurele din meniu

Născute din izvor de vânătăi

Ochilor de azi  copilului de ieri

Sorbeam doar picuri de ceară vii

Din lumânările de piele cumpărate -n zi

Pentru nopți…nupțiale de amor

Cu gânduri pe color covor

Din  bobițe negre și șuvițe mov

Spălate-n voioaga sufletului hrănit cu dor

Ce poate ieși din orb țesător?

Măcar cârpă de  T  de șters

Holurile gândurilor de ieri

Podelele grijilor de azi

Pe care stigher n-am văzut

Frumosul covor cu praf de-ncec

Pe care-l așezi și m-ai făcut să trec

Alba-neagra m-ai învățat să joc

La loz în plic sufletul mi l-ai ținut

Și în gât mi-ai catadicsit cam un kil

Cântărit în cotoare de mere înghițite-n sec

M-am  săturat să tot mă-nnec

Căpăstru i-am pus și pachet de 2 lei

De 1 apă și de celălalt cârcei

Să nu mai poată fugi s-adape

Democrații în vize plătite la frontiere târzii

Statuie să te faci, cu acid de porumbei să te-mbraci

Și doar copiilor să poți zâmbi

Cu lacrimi, că nu poți fugi

Ca ei peste lanuri de vise

De duh curat aprinse!

Atunci, dar, cu simțământ vei spune

Regret mirosul de piele cu cel de tămâie

Și văzul de nefolos cu cel din veșnicie

Inima în vas de vin cu pâine

Iubirea eternă de mâine

Lumina celestelor prezențe divine

Mi-au arătat cărarea spre tine

Și iată...licoarea ce-o ai prin vine

Capului de struț să o plângi

Nu arunca cu pietre-n mine

Mă  hărțuiești însă, n-am ce face

Te declar învinsă!

Măcar atât  să vrei

A crede-n pacea ce vine

Sirop de demnitate n-ai caștigat la zar

Petece de piele un ac și ață

Am să-ti dau în dar

Foste gheare de placere au spart

Și curge multă ....multă miere.

Râuri în dureri se scurg

În  vid din  culpa descusută

Și… parcă toate-ncep să pută

Rup în tine tot ce-apucă

M-am săturat să tot te văd nălucă

De mine-n lanț vei sta

Și-n fie ce zi vei învăța

Că-ți sunt și mumă și tătucă.